Stroe Plopan
de Vasile Alecsandri
Balada poporala
Sus, pe muchea dealului,
Merge-n voia calului
Un bujor de capitan
Care poarta buzdugan.
El arunca ochi de sus
Cind spre valea din apus,
Cind spre sesul rasarit,
Si tto cata ca sa vada
N-ar zari cumva o prada
Ici in zare, colo-n zare,
Pe sub cer, in departare?
Ciocirlia sus cinta,
Iar voinicul cuvinta:
"Caci nu am aripa ta,
Ciocirlie nevazuta,
Pasarica-n cer perduta!
Caci nu am si zborul tau
Sa ma-nalt in cer si eu
Ca sa vad din dos de zare
De nu vin oarde tatare
Sa rapeasca si sa fure
Fete mari cu ochi de mure
Si copii marunti de ani,
Copilasi de cei balani?"
Cum mergea si cum graia,
Iata, mari, ca zarea
Jos, devale, pe sub deal,
Linga apa, sus, pe mal,
Un foc mare stralucind,
Printre salcii pilpiind,
Si-mprejurul focului,
Trei tatari stind locului
Si frigind un miel furat
Intr-o furca aninat.
Caii lor pasteau deoparte,
Iar la umbra nu departe,
Se bcea biata copila
De umplea cringul de mila,
Dar paganii o priveau,
Si privind-o crunt rideau
Si ziceau in limba lor:
"Mult plateste ist odor,
Caci e puica de bun soi,
Si-i ca trestia la boi,
Si-i ca luna la obraz,
Numai buna de-un viteaz.
Ghirai hanul pentru ea
Ne-a da scule cite-om vrea,
Si caftane de sultani,
Si cincizeci de pungi de bani!"
Cit Plopan mi-i auzea,
Calul iute-si rapezea:
"Buna ziua, mai tatari,
Pradatori de fete mari!
Spuenti mie fara teama,
Fara teama, dati-mi seama:
Ori ve-i roaba de schimbare,
Ori ve-i roaba de vinzare?
De-i pe schimb eu mult v-oi da,
Caci cu zile v-oi lasa.
De-i cu plata, eu sitn gata
De la voi sa cumpar fata,
Nu cu aur, nici caftan,
Ci cu dari de buzdugan".
Tatarimea iar ridea;
Din trei, unul raspundea:
"Auzit-ati, auzit,
Pe romanul indracit?
Cica-i prins de mare dor
Ca sa mearga plutitor,
Cind pe apa-ntins la soare,
Cind sub apa curgatoare,
Pina-n Dunarea cea lata,
Pin-in mare turburata?"
Bine vorba nu sfirsea,
Vai de lume! - amar de ea!
Buzduganul se-nvirtea,
Ca un vultur s-abatea,
Pe pagani ii si turtea!
Apoi mindrul capitan,
Care-i zic Stroe Plopan,
La copila se ducea
Si cu drag asa-i graia:
"Cine-mparte, parte-si face,
Cum i-e dorul, cum ii place.
La tatari am impartit
Buzduganu-mi otelit.
Tie, draga fata mare,
Iti fac parte de scapare,
Iara partea ce-mi fac mie
Esti tu, draga mea sotie."
Copilita ce zicea?
Stiu ca nu se mai bocea.
Paru-n fata-si aducea,
Cu voinicul se ducea.
Fie calea lor usoara,
Cu foc lin la inimioara,
Cum e scris, cum e menit,
Cind e timpul de iubit.
Convorbiri literare, 1 iulie 1876
Stroe Plopan
Aceasta pagina a fost accesata de 2897 ori.
